|
| Teatro Italiano | Cultura Turistica | Letteratura | Cultura Milanese |
| Poeti Italiani |
| Luciano Somma | Rocco Chinnici |
| www.roccochinnici.it /Tutto è stato autorizzato dal Poeta Chinnici |
| Chinnici Poesie Siciliane | Chinnici Opere Teatrali | Chinnici Racconti |
| Tonnarella, 25, Febbraio 2007 CI AMMANCAVA SULU CHISTA! Commedia brillante in due atti di: Rocco Chinnici Difficile è sentir dire: <<In casa mia va tutto bene!” Perché in quasi tutte le famiglie, chi più chi meno, c’è sempre qualcosa che non fila per il verso giusto; ma, quando, come si suol dire, il diavolo va a metterci la coda, allora quella famiglia è segnata, non ha più scampo, perché ai guai già esistenti è in arrivo… ci ammancava sulu chista! PERSONAGGI ORAZIU Capo famiglia FURTUNATA Moglie CICCUZZU Figlio GIULIO Figlio RIOLU Padre di Oraziu LORENZO Fratello di Riolu ‘GNAZIU Cestaio GRAZIA Vicina DOTTORESSA (Un cortile con due abitazioni. Si è appena finito di mangiare; la moglie, Fortunata, è intenta a sparecchiare e cercare di mettere in ordine, mentre Orazio, cestaio, marito pigro e di bassa cultura, anziché aiutare la moglie, si distende, con le gambe incrociate su di una sedia a sdraio tutto spaparacchiato. La moglie si lamenta perché, non avendo aiuto dal marito, oltre a sparecchiare, deve ancora finire di lavare e stendere la biancheria). FURTUNATA Eccu, si ssittò! (Ironica) Voi mi ti pigghiu ‘n ombrelloni, un digistivu cu du cubetti di ghiacciu? O chi sacciu… ti sciusciu cu ‘na parma? (Indispettita) Jazzati, jazzati, e stuccati lu coddu a darimi ‘na manu! Iddu basta chi si jinchiu a ventra; tantu a scecca c’è ca travagghia! (Esce a posare piatti e bottiglie; Orazio non si scompone proprio. Rientra e ricomincia). Nun curriri, senti, chi po’ sudari e ti ’mbuschi u rraffridduri! (Esce a posare altre cose, mentre ad Orazio non gli sembra proprio interessare delle continue lamentele della moglie. Dopo un po’ rientra e riprende la predica). Fortunata. Pi l’anagrafi! Puru u nomi mi cadiu a misura. Bedda furtuna ca jappi a ‘ncuntrari a tia! ORAZIU Minchiuni! Ma comu nun ti siddia! E’ mai possibili ca lu manciari m’havi di jri sempri di traversu, ccu tia! Sempri ‘na storia; ma comu ti l’haju a diri chi “panza china, voli riposu!” FURTUNATA Ah, si! ‘N autra ora! Quindi panza china voli riposu! E mia, a me panza non nni voli riposu? ORAZIU Quali riposu e riposu! Tu t’ha moviri‘nveci, sinno ‘ngrassi, capisti? E re propriu pi chissu chi tu m’avissi puru di chi ringraziari. FURTUNATA (Fermandosi in quell’entra ed esci) Puru! Quindi t’avissi puru di… ringraziari! ORAZIU Certu! FURTUNATA E… sintemu, sintemu a chi, s’è lecitu, sti ringraziamenti? ORAZIU Comu a chi? Ma… a me! FURTUNATA Ah si? ORAZIU Ah, no! Hai di sapiri, cara la mia Furtunàta… ora ddocu ci voli, ca ju, cu ‘na fava, ti fazzu cchiappari du picciuna: lu primu picciuni eni chiddu di fariti fari ginnastica, e lu secunnu piccionellu eni chiddu di nun fariti sfraiari sordi. Ma u sai quanta genti c’è chi nesci muntagni di picciuli pi far un pocu di ginnastica; nun sulu, e tu, oltri a falla a gratis, hai puru la furtuna di falla all’aria aperta, in quisto baglio pieno di ossiggino (tirando un grosso sospiro). Mentri tu nun si suddisfatta. E’ propriu veru; lu pruverbiu anticu nun sbagghia mai: “sta bonu, e lamentati”. FURTUNATA (Meravigliata ed indispettita nello stesso tempo) Ma, dimmi ‘na cosa, guardadasti bonu u cidiveddu si nun l’ha scadutu? Nun è chi pi casu ‘mpuzzasti ‘nna cannedda da butti prima di manciari, e u vinu ora misi a fari effettu? …quindi allura ju fazzu ginnastica, e a gratis, e sparagnu… macari li sordi! Allura u sai chi facemu? ORAZIU Sintemu e spicciati, chi l’occhi ne pozzu spiccicari cchiù. FURTUNATA (Ironica) Puru! Mischinu, nun po’ spiccicari l’occhi, viditi chi suffirenza ca havi. ORAZIU Ah, ma allura è signu chi tu m’ha ‘ncujtari sempri! Nun vidi chi sta sfrajannu ‘na carriola di calorii… e picchì? ‘N’avissi finutu a st’ura di sbarazzari, ‘nveci di fari tuttu stu curtigghiu? FURTUNATA Si mi jutavi, ‘n’avissi finutu già d’un pezzu? (Esce e rientra ancora lamentandosi). E chi era cuntentu me patri: “tu sarai veramenti fortunata, cara la mia Fortunata!” Mischinu, pensu chi ci passò subitu u priu di ripitillu di poi chi canusciu a tia. ORAZIU Oh, locca! E nun havia raggiuni to patri… santu cristianu, di diritillu fortunata; tu ‘mmaggini s’avissi canusciutu ‘n autru maritu ‘nveci di mia, di chiddi ca i mugghieri i mannanu ancora a zappari e ‘mbiviraril’ortu, a jri a cogghiri la ulivi! A munciri li pecuri! Moviti, moviti, putruna! FURTUNATA U massaru parrò! Allura si ju nun canuscia a tia, putia succediri ca mi ‘ntruvava a munciri li pecuri! (Minacciandolo) Carchi jornu di chistu ti mandu a fari ‘nto culu a tia cu tutti li to discursa persi, e ti salutu! ORAZIU Senti, basta chi ti porti a tutti l’inquilini di quista casa, pi mia ti nni pò andari puru ora. FURTUNATA Ma a cui? Ju dicu ca u cidiveddu l’ha scadutu. Sulu i figghitti mi pozzu purtari, i me du figghitti; l’autri ‘nquilini ti lassu a tia, pi rènnita. V.F.S RIOLU (Riolu, papà di Orazio, sordo, stonato, da diverso tempo da pure i numeri. Canta una canzone di chiesa). Ti salutiamo vergini, colomba tutta cruda, nessuna criatuura jè cotta come te! ORAZIU (Esclama tenendo il ritmo) Uèh! Uèh! Attaccò, Radio Maria! V.F.S. Furtunata! A unni si, Furtunata! Ma duni a cumunioni, chi m’aju a cunfissari? Furtunata, lu pozzu diri crastu a oj? ORAZIU Senti? Senti chi è educatu? Spetta u cunsenzu pi putiri diri crastu. (Poi a Riolu, gridando) E’ megghiu u dici dumani, vistu chi s’havi di pigghiari a cumunioni. FURTUNATA (Ironica) Va dda, smoviti, e va unni to patri, prima ca vola da scala! ORAZIU Ah, ma allura veru dici! No vidi chi nun mi pozzu moviri, mi sentu chi pari ca m’avissi manciàtu un crastu, troppu appanzatu, capisti, o ancora no! FURTUNATA Mischinu, si senti appanzatu, si senti… (Entra Francesco, uno dei due figli. E’ un po’ scemo, e sta rientrando dalla scuola. Entra con la carriola che gli stride la ruota. La carriola gli serve per portare i libri). ORAZIU Cca è u prufissuri! CICCUZZU (Rivolgendosi a suo padre, quasi piangendo) Pà, u tenti (senti)? Tt’è (c’è) a rrota ta ficca (frisca) tempi (sempri) tempi, minta! E a ccola (scola) u maistru (presidi) mi diti tempi : (ironico) “Ticcutu (Ciccuzzu), pecché non ficchi tu, ‘mmece (invece) di fare ficcare tempe (sempre) tempe la rota? (I due si guardano meravigliati. Cammina un po’ e la ruota stride) u tenti, u tenti? ORAZIU Puru? U maistru ti dici… pecché… propriu accussì: pecché non… CICCUZZU Ficchi tu… Ticcuttu! ORAZIU (Ironico) Ah, Ticcuttu… ti dici, è veru, o papà? Senti, quannu è stu prossimu incontru cu i genituri? FURTUNATA Ora dicu ju, chi ci ‘ntrasinu i genituri! Si ci mintissi ‘n anticchia d’ogghiu nna rrota quantu nun (evidenziando) friscassi, e ci pirdissi cchiù tempu cu to figghiu pi jutaricci a spiccicari megghiu li paroli, nun penzi chi fussi a megghiu cosa? ORAZIU (A Francesco) A sintisti a maistra? Ssettati, ssettati, ‘o papà, chi parramu ‘n’anticchia, chi l’ogghiu, doppu, ciù mintemi ‘nta rrota. RIOLU V.F.S. (Come se manifestasse sgni di soffocamento) Furtunata! (Francesco va sedersi accanto a suo padre, e Orazio gli stava già dicendo qualcosa) Veni, ca u parrinu si ‘nn andò, e portimi un pocu d’acqua ca a cumunioni nun ma pozzu ‘nghiuttiri, mi ristò ttaccata ‘nto balatàru. FURTUNATA U vo jri a risolviri stu discursu da cumunioni, cu to patri, prima chi si ffuca? chistu mumentu di ‘nsignari a to figghiu è! ORAZIU (A Francesco) Senti chi fa, mentiti a scarricari i libra, ca ju rrivu a vidiri chi havi u nonnu. CICCUZZU (Lamentoso) Pà, mi ti (chi) camurrìa a ccarricari (scarricari) e carricari tti (sti) libba (libra); mi tti la fari muntari u rrimbattabili? (ribartabili), accuttì arrivu e ddivacu; ah, chi diti? ORAZIU Ah, ma allura si, propriu putruni! FORTUNATA (Allusiva) Attrovicci di cu pigghiò! ORAZIU (Alla moglie) A lingua, spiramu a Madonna ‘o Tindaru! (A Francesco) Senti, prima mi dicivi chi ‘n coddu ne putivi purtari picchì chi ti dulivanu i rini, e ti ccattamu a carriola; ora voi mi ti ci muntamu u ribaltabili, ma allura nun voi fari propria nenti! CICCUZZU Ti, nenti, u tturiu! (sturiu). RIOLU Furtunata! Vidi chi mi staju ffucannu, veni ti dissi! FURTUNATA (Stizzita) U capivu, “lintamu i manu a pasta e jamu a tuccari u culu a jaddina!” (Esce borbottando). CICCUZZU (A Orazio) Ti ditti, a jaddina? E ti (chi) tti (ci) tati (trasi) a patta, tu (cu) tulu? (culu). ORAZIU Ma quali jaddini e culu! Sunnu cosi ca dici ogni tantu to matri. Ma dimmi ‘na cosa, tu, a scola… studdii? Nun facemu… CICCUZZU (Contento) Ttudiu, ttudiu! attai, attai Tudiu! Pà, mi pittavu (fissavu) ta è fari u dutturi! ti ti, u dutturi è fari! E cchiviri i ritetti… tu (cu) i tuppotti (supposti)… ORAZIU I supporti! Cu, ju? Ma… ‘nzoccu? CICCUZZU No, i tuppotti! (Cerca di spiegarglielo) I tu-ppo-tti. ORAZZIU (Continua a non capire e ironizza) Ah, no i tuppotti… CICCUZZU No, tiddi no! I tuppotti ‘mmeti! U capitti ora? ORAZIU (Continuando a non capire, ironizza) Ah, ora si! certu ca u capivu. E pensu puru ca tu fussi un dutturi perfettu, picchì… si unu nun capisci o leggiri, è sicuru armenu chi cu tia capisci o sentiri parrari. (Ironico) Forsi vulivi diri i supposti? CICCUZZU (Con sfottò) Pittì, ju ti ditti? un ditti tuppotti. ORAZIU Giustu, dicisti giustu u papà; sugnu ju ca… CICCUZZU Pà, chi ‘mpittioni (‘mprissioni) oggi a ccola! (scola) Tono rimatto, ttoccato! (scioccato). ORAZIU Veru! E cu ti tucco, cu ti tuccò o papà, na fimminedda? Finalmente ‘na fimmina ha toccato mio figlio Ciccuzzu! No, to frati, ca va carriannu ‘ncasa masculiddi. CICCUZZU Ma ti tapitti, pà! No toccato (lo tocca) cotì! Ttoccato! Ttoccato cotì (Fa l’espressione di meravigliato). ORAZIU Ah, nenti di menu. E chi successi? Cuntami. CICCUZZU Rrivò u maittu (maistru)… chiddu ca appi u mittimentu e a ttatu (statu) o ppitali (spitali); micchinu ti pena ta mi fiti! Tti fitiru ‘na operattioni ‘nto peri, picchì nno mittimentu (’nvistimentu) ti appi tu ‘n’auta machina, ti tti ttaccà (staccà) u peri! (cerca di narrare l’accaduto) Corri, corri; mmittimento, e… pumh! Mintuni, tti e caduto i piede! ORAZIU Puureddu, pi davvero? Va beh, ma… si stetti o spitali, è signu chi u operaru e ciù misinu? CICCUZZU E chittu fu u bellu, pà! Ta quannu i duttura, o ppitaliu (spitali), u operaru, bagliaru (sbagliaru) e tu mitiru (misiru) arrivetta! ORAZIU (Non capisce) A rivetta! Ciù misinu cu a rivetta? Comu, fascettatu? CICCUZZU Ma ti capitti! Arrivetta, arrivetta! (gli spiega con i movimenti quanto voleva dire, cioè all’incotrario) Accuttì, u viri? E quannu tamina… ORAZIU (Fraintende) Cu, u prufissuri? Gran pezzu di porcu! CICCUZZU Mih!!! Ma chi diti, pa? Tamina accuttì, un pattu (passu) ‘nn’avanti, e un pattu p’arreri. E pima ti ‘n tana (‘n chiana) i ccalùna da ccola… avitti a vidiri! Un peri attàna, e un peri ttinni, un peri attàna, e un peri ttinni! Oh, tona (sona) tempi a tampana! E u maittu è antora (ancora) ‘nna ccala (scala), ta chiana e ti scinni! ORAZIU (Confuso) Quindi fa… (facendo un passo avanti ed uno in dietro) d’accussì? CICCUZZU E tetti (certi) voti… ORAZIU Tetti… comu… tetti… ooo? CICCUZZU Ne (indicando le tette) tetti, e ne (indicando numero sette) tetti! Tetti. Tetti voti. ORAZIU Ah, certi, certi? Certi voti! CICCUZZU Picchì ju ti ditti, un ditti tetti? Allura, tetti voti u fattu mettiri tupa a tarriola e u pottu (portu) ‘n cratti (‘n classi); e a tarriola ti ficca tempi! Mih! ORAZIU Ancora! Senti chi facemu, a discursu da carriola, ora ti ci mettu un pocu d’ogghiu, accussì finisci sta camurrìa di… CICCUZZU Ficcari? ORAZIU Ma chi libirtà puetica chi hai! Si ‘nzamai diu mi pirsuadissi a dillu ju a to matri, succidissi ‘na guerra! CICCUZZU Ah, tu nun lu po’ diri? Veru? (cantilenando) Tu nun lu po’ diri! Tu nun lu po’ diri! E jo tini! (si) ORAZIU Cu tu dissi? CICCUZZU E dillu, dillu! ORAZIU E va beni. (Guarda se arriva la moglie) Friscari! CICCUZZU Bravu, u viritti chi t’afiratti! E’ fatili fatili, e vé? FURTUNATA E allura! Unni siti arrivati tutti dui? ORAZIU A… nenti, nenti; (ci ripensa) a jiri a pighiari l’ogghiu pa carriola. Ciccuzzu, cuntici, ‘nto mentri, a to matri u discursu du maistru. (esce a prendere l’olio). FURTUNATA Chi è, stu discursu du maistru? CICCUZZU O maistru, u operanu, e ti mitinu u peri o rrivettu… tu u capitti rrivettu? FURTUNATA Ca certu, a matri! D’acussì. (facendo il segno del piede all’incontrario). CICCUZZU Mih! E allura iddu picchì diti, i rivetti, a rivetta… Intomma, ti hanno metto i piede cotì (facendo il movimento). E quanno… ditiamo… intomma… come ti dite… te tamina (Fortunata lo guarda come a volerlo rimproverare) ti muove… va! Capitti, ora? Fa un patto avanti e un patto pe dieto (dietro). FURTUNATA Ih, e comu fa! Nun arriva mai allura? CICCUZZU Ti, arriva, ma col tuo (suo) tempo. FURTUNATA E allura è signu ca ora si lu fa rimettiri o postu! CICCUZZU Mà, diti u maittu, chi l’operationi ti l’havi a fari fari, no unni u peri bagliatu (sbagliatu), ma unni tiddu (chiddu) bonu! Picchì diti ca quannu tamina… minta! Tempi ti bagghiu (sbagghiu). Ti movi, va! Nun voli vidiri ttu a nuddu ‘nta fatti (facci). U capitti? FURTUNATA Ah, s’havi a operari chiddu bonu pi farissillu girari puru, picchì… Certu, mischinu di quantu ci ‘nn’avrannu dittu… ma, nun è ca puru tu, ti ci ha ‘mbagnatu u panuzzu? CICCUZZU (Risentito) Ti diti, mà! Ju, ‘nmeti u ta ti fattu, u mettu tupa a tarriola e u pottu ‘ncratti… tulu ta a rrota ra tarriola è tempi… FURTUNATA Si, si u capivu a matri, nun c’è bisognu di ripetiri sempri ‘na camurrìa, e to patri sta vidennu di giustalla a rota. Ora senti chi fai ‘nveci, ‘ntrasi dda jintra e dunati chi fa u nonnu; si dormi, no svigghiari! (Esce, camminando come il maestro). ORAZIU (Entra con una ampollina d’olio e ne va a mettere un po’ nella ruota della carriola) Quantu videmu si finisci sta camurrìa di… FURTUNATA Sintemu! ORAZIU Friscari! FURTUNATA Haju a ‘mprissioni chi tu ti ci ‘mbagni bonui u panuzzu unni Ciccuzzu. (Si sente chiamare fuoei il postino). V.F.S. Posta! Mastru Oraziu, rrivò ‘na littra raccumandata! FURTUNATA ‘Na raccumandata, puru! E cu è chi nni scrivi? ORAZIU Sicuramenti rrivò quarchi camurria di pagari. No nni mancanu mai! Ogni jornu ci nn’è sempri una nova! Acchi jornu di chistu nni ‘nziccanu a tutti u cuntaturi ‘mbucca quantu signa l’aria chi rispiramu, accussì nni manninu puru a bulletta, e avemu a stari carmi a pagalla sinnò… si nni ‘ncazzamu rispiramu di cchiù, e aumenta a tassa! FURTUNATA Ma nun è chi si stocca li jammi e va vidi, no! Prima ci havi a fari u cummentu! Così spetta chi ci vaju jò! ORAZIU (Indispettito) …’Nchia! Ma u sai chi si peggiu di sti camurrii di pagari! (Esce borbottando). FURTUNATA Ma comu nun ci siddìa, u zù lamenta pari! ORAZIU (Rientra che va leggendo una lettera) Ci ammancava sulu chista! Era megghiu si eranu cosi di pagari! Era centu voti megghiu! Oh, bedda matri! Appostu semu! U dicìa ju! E ora? FURTUNATA Ora! Ora chi? ‘Nca parra, cchiù scuru di comu fa, nun è chi po’ fari! ORAZIU (Leggendo con gli occhi) Nni scrivi u primariu du manicomiu… FURTUNATA Ma quali, chiddu di unni c’è to ziu… Lorenzu? ORAZIU Propriu chissu; e dici…, chi me ziu nun duna cchiù signu di pazzia, perché si è quasi guarito e… lu dimettinu. (Fortunata sviene) Quindi s’avissi di jiri a pigghiari. Picchì… dici sempri u primariu, ddu pocu di cura chi ci resta di fari, a po’ cuntinuari a fari ‘n casa. U capisti (si gira ma non vede la moglie, perché dietro il tavolo) ora… E unni è? Chi haju parratu sulu allura? (Vede che è a terra svenuta e cerca d’aiutarla). Furtunata, Furtunata! Oh, madonna o Tindaru! ‘Ncuminciau l’opira! GIULIO (Secondo dei due figli; ha tendenze effeminate) Ciao papy. ORAZIU E semu a compretu! GIULIO Cosa fa la mamma a terra? E’ caduta? ORAZIU (Si abbassa per aiutare suo padre) Minchiuni! Jsati (susiti), jazziti! Comu fa a rinveniri to matri, cu tia a ciancu! Quasi quasi chi cadu macari ju! Ma dicu non ti po’ ‘nciavuriari cchiù picca? Si po’ sapiri di unni sta vinennu? GIULIO Dall’Università! Da dove vuoi che venga, dalla villa? FURTUNATA (Rinvenendo) Bedda matri, unni sugnu? Rivò u ziu? GIULIO Ma di che zio parli, mamma? FURTUNATA Tu cca si, Giuliu! E quannu rivasti a matri? Vinni u ziu? GIULIO Si può sapere chi è questo zio che dovrebbe arrivare? ORAZIU U ziu Lorenzu. GIULIO (Allarmato) Chi? Zio… Lorenzo? Quello pazzo? Io ho paura mamma! Certe volte, anche se non riesco a ricordarmelo bene perché… ero piccolissimo, quando andò via di qua, lo sogno persino la notte. Sai cosa faccio, chiedo alla signora Grazia se mi ospita. ORAZIU Senti chi fai… Giuliettu, dumannaci si nni ospita a tutti dui. FURTUNATA Senti, vidi ca u ziu u to eni, di to patri è frati, quindi cerca di stari carmu, si nno (allura) veru ti lassu ‘ntridici, e mi nni vaju pi sempri unni me matri! CICCUZZU (Entra meravigliato) Mà, u nonnu è mitu a tetta (testa) tutta e pedi all’ariu, ‘mpujatu ‘o muru, picchì diti chi a tumunioni u ttittu nun ta potti ‘mghiuttiri, e ppetta chi nesci. GIULIO Certo che se venisse il mio professore di lettere in questa casa, sicuramente gli sembrerebbe di sognare. “Dove abiti?” Mi chiede spesso. Al manicomio, gli rispondo; ed egli mi guarda ridendo, con quel suo sorrisino ironico pensando che stessi burlandomi di lui. Ah, se sapesse! CICCUZZU (A Giulio) Tenti tu, ma… non potetti (potessi)… GIULIO (Lo corregge con molta pedanteria) Potresti; si dice potresti! CICCUZZU (Piagnucoloso) U viri pà! Tempi (sempri) ccù diffitili parra! Ju accottì mi confondetti… GIULIO (Cattedratico) Confonderei! Mi, con-fon-de-re-i! Studia, asino! Io vado a bussare dalla signora Grazia (E si avvia a bussare alla porta della signora Grazia, l’unica del vicinato). CICCUZZU Mà, picchì un tu diti puru tu, ti parra ttu fatili, fatili? ‘Un ti capitti nenti! (Al fratello ch’è uscito) Minta, tomu mi fattu dutturi, mancu i tuppotti ti cchivu; (Facendo un gesto) tèh!!! ORAZIU ‘Nveci cu tia, capemu a volu. (Si vede la signora Grazia parlare con Giulio). FURTUNATA E lassilu stari! Puru tu ti ci menti? Picchì non videmu comu nn’avemu a cumbinari, ‘nveci, prima chi rriva u ziu Lorenzu. CICCUZZU (Spaventato) Ma tu, tiddu pattu? Ju a cola rettu! Mi ccantu, mà; Diti te mi deve cuotere (cuocere) a fuoto (fuoco) lento. FURTUNATA Ma cu? Si mancu u canusci! CICCUZZU Però u ttittu mu ‘ntonnu a notti che mi deve cuotere! FURTUNATA Ma quannu mai! Sicuramenti u ziu ti voli cuocere… a focu lentu, corchi beddu pitanzu, cioè ti voli priparari a manciari bonu. Spetta, spetta quantu videmu chi fa u nonnu (esce). GRAZIA (Che si era avvicinata) Salutamu. Chi ‘ntisi, mastru Oraziu, chi rriva vostru ziu… Lorenzu? (Orazio annuisce) E comu facemu? Chiddu duna sempri nummari! ORAZIU Sintiti, donna Grazia, propriu vui nun avissivu propriu di chi parrari! GRAZIA Ah, si! E picchì, scusati? ORAZIU Ah, continuati puru! Comu picchì? Nun pigghiastivu un beddu ternu cu i nummari chi desi me ziu! GRAZIA Chi è ‘ncuminciamu n’autra vota cu ternu? Chiddi foru nummari ca mi desi la bonarmuzza di me maritu; ancora! E poi, nun ci ccattavu a carriola a Ciccuzzu? Chi è, vu scurdastivu? CICCUZZU Ti, però èni tenta u rimbattabili! GRAZIA Rimba…chì? CICCUZZU No, ti! Eni tiddu ti (chi) ddivaca. ORAZIU (Grazia non capisce) U criaturi voli diri u ribaltabili, chi a carriola a vulìa cu ribaltabili! Capistivu ora? GRAZIA Si rrivu a fari quarchi n’autra vincita o lottu, ti prumettu ‘nveci, Ciccuzzu, chi ti ccattu ‘na carriola nova, chi chissa ‘ncuminciò a fari rumura, e a ogni vota ca parti pa scola a sentu macari du lettu. CICCUZZU Chi ficca? GRAZIA (Facendosi il segno della croce, scandalizzata) Cu, io? Patri, figghiu e spiritu santu! Ca chista manera è? Nun lu sapìa propriu chi eri d’accussi porcu di chiddu porcu! A mia, sti cosi? Havi di poi chi a bonarmuzza, si nni ‘nchianò ‘n celu, chi fazzu pinitenza… e vui, vui nenti ci diciti? ORAZIU Ju! E chi ci haju diri ju, scusati? Siti vui ‘nveci chi vi faciti pigghiari da nostalgia du passatu, e poi, u viditi? Diciti e parrati di certi cosi ca nun c’entranu nenti. Ma chi capistuu? Ciccuzzu vi dumannò, vistu ca vui dicistivu chi a carriola ‘ncuminciò a fari rumuri, si frisca… frisca a rrota, va! CICCUZZU Ti, ti, chittu, chittu! GRAZIA Ah! Siccomu si parrava puru di lettu, io… ORAZIU Nenti, nenti, lassati perdiri! Parramu cchiù tostu di chiddu ca mi stava dicennu di me ziu. GRAZIA Vi vulìa diri, chi prima c’arriva vostru ziu Lorenzu, avemu a vidiri comu fari a preveniri li so fuddii. ORAZIU Donna Grazia, chi mi scanciastivu forsi pi un ‘nduvina vinturi, scusati? Comu fazzu, ju, a sapiri prima, chiddu ca po’ succediti dopu? Già è assai chi rinescemu a dari adenzia a me figghiu e a me patri. E poi, cu vu dissi chi me ziu è ancora malatu? U prufissuri nni scrissi dicennu chi nun havi cchiù nenti, e chi a cura chi ci ristò di fari, la po’ cuntinuari dintra, quindi… GRAZIA Ah, si un havi cchiù nenti, allura… siccomu Giulio mi dissi di vuliri veniri a dormiri unni mia, pinsavu… ORAZIU Giulio, Giulio! Vui u sapiti com’è stu me figghiu, havi dda camurrìa di essiri cchiù fimminedda, chi masculiddu, e quindi si scanta. CICCUZZU (Meravigliato) Pà, veru diti? Allura Giuliu è fimminedda? Ah, pi chittu parra… E ti è fimminedda allura è tignu che… non te l’ha (si allarga le gambe, e con il braccio fa finta di essere un pendolo) i pennolo? GRAZIA (Ad Orazio) Allura nun mi sbagghiava ca è veramenti un porcu! ORAZIU Senti, va dumannaccilu a tò matri tuttu stu discursu… doccu, du pendulu (Ciccuzzu esce). Allura, vi stava dicennu, donna Grazia, vui pinsàti chi si me ziu stava ancora mali, e havia ancora u filu da fuddìa, u prufissuri, si risicava a fallu nesciri? Sicuramenti è guarùtu; anzi, quannu rriva cca avemu a trattallu comu ‘na pirsuna normalissima, senza circari di faricci ricurdari lu so passatu. Capistuu? Picchì, si nnò, po’ essiri chi si scatena corchi trauma, e… va pigghialu o ziu! GRAZIA Bedda matri, mi scantu! Allura, comu rriva, ci dicu… Buon giorno zio Lorenzo! Ben tornato! ORAZIU A cu? Quannu mai! Ma diciti veru? Ben tornato… di unni? GRAZIA Du… manicomiu? (Ci ripensa e si corregge) No! Du manicomiu, no! ORAZIU Viditi chi u capistivu! ‘Nveci comu rriva: “buon giorno zio Lorenzo…” Ah, mi raccumannu, cu garbu, eh, iddu ci teni, e comu puru! GRAZIA U capivu, u capivu! “Bu-buongiorno zio Lorenzo! Come sta?” ORAZIU Arreri ci torna! Scusati, come sta… di chi cosa? Eccu ca già iddu penza: “chista mi sta dumannanu sicuramenti da pazzìa”. GRAZIA E allura nun c’è diri propriu… nenti? ORAZIU U salutati: “buon giorno zio Lorenzo!” E basta. ‘Ntantu viditi di ‘nzoccu vi rispunni; e dopu, tutto viene da se. GRAZIA Allura… buon giorno zio Lorenzo! E basta. ORAZIU E basta. Ora lassatimi sistimari un pocu stu bagghiu, quantu u ziu, comu rriva, nun vidi tanti cosi ‘n menzu i pedi, e nun si cunfunni. GRAZIA Faciti, faciti cu vostru commiru. (E si avvia ripetendo): “buon giorno zio Lorenzo”. ORAZIU E chista è fatta. Quantu sistemu un pocu sti panàra. (Entra Ignazio, un aiutante adulto che lavora da Orazio a costruire panieri). ‘GNAZIU Cia-cia cia-cia cia-cia… ORAZIU (Cantando al ritmo del cha cha cha) Cha cha cha, della segretaria; cha cha cha… U dicia ju chi nni mancava ‘na cosa; ‘nn’ammancava propriu (riferendosi al ballo) U cha cha! ‘GNAZIU Cia-ciau, Gna-gna gna-gna… ORAZIU Comu si chiffari u nn’avissimu! ‘GNAZIU Gna-gnaziu! Vi-vinni… ORAZIU E ju ccattu; vui vinniti e ju ccattu! E’ bonu? ‘GNAZIU Si-si, si-si, si-si… ORAZIU Sicaretti! Vinniti sigaretti? Ma, u sapiti ca ju nun un fumu! ‘GNAZIU (Adirato) Ma qua-quali si-sicaretti! Ri-ricu, si-si se-sempri u sti-stissu! Vuvulia di-diri ca-ca vinni rri-rritardu, pi-pi pi-pi… ORAZIU Ah, bonu, bonu ca capivu! E menu mali, chi ha fattu l’atto piccolo, picchì si era l’attu grossu, attrovacci quannu si nni parrava di veniri. ‘GNAZIU (Adirato) Qua-quali atto pi-piccolo e a-atto gro-grosso! A-appi, chi-chiffari! ORAZIU E va beni, va beni! Chi u muzzicau ‘na tarantula sta matìna! Si ssetta, si ssetta. Anzi, sapi chi facèmu? ‘GNAZIU Si-sintemu. ORAZIU A mumentu avissi a veniri me ziu Lorenzu… ‘GNAZIU Cu-cu, u pri-prifissuri? E’ nun è… (Come a volere indicare pazzo). ORAZIU Nun è cchiù pazzu; si è guarito! ‘GNAZIU A Chi-chiddu, ma-ma mancu un vi-viaggiu nni-nni pa-pa pa-pa Pa-padri Pi-piu, u po’ gua-guariri! Di-dicinu ca-ca è tro-troppu, pa-pazzu! ORAZIU Nun è veru. Vossia senti chi facèmu, pi oj lassamu perdiri di travagghiari, ci damu ‘na sistimàta a sti panàra, a virga; canziamu puru sti canni, ‘nzumma facému un pocu di sbarazzu, così comu rriva u ziu nun vidi neghi, va beni? E dumani si nni parra. ‘GNAZIU (Risentito) E a mi-mia cu-cu mi pa-paga, u zi-ziu? ORAZIU Ju, u pagu ju, nun si prioccupa. ‘GNAZIU Chi-chi dici ciu-ciu fa-facemu pi-pigghiari un ca-cazzu o ziu ‘nve-veci, a-accussì si-si nni to-torna di-di unni vi-vinni! ORAZIU Cuantu è schirzusu. (Ci riflette) E puru u sapi chi fussi ‘na bedda truvàta! Certu, ca fussi ‘na bedda truvàta, sapi chi nun ci havia pinsàtu. ‘GNAZIU La-lassa fa-fari a mia. ORAZIU Vossa senti ‘nveci chi facèmu, si me ziu è veramenti guarùtu, lassamu perdiri, eh! si ‘nveci ancora… capiu? ‘GNAZIU Va-va beni! (Si mettono a sistemare le cose, e, mentre Ignazio si abbassa per prendere un paniere, questo si muove lentamente; a tirarlo è Francesco che aveva preparato tutto prima: con un filo di nailon legato al fondo del paniere per burlarsi di Ignazio che spesso lo prende in giro. A questo punto, Ignazio rimane impietrito) I fa-fantasmi. I fa-fantasmi, ci-ci su! ORAZIU (Che non aveva visto, si gira meravigliato) Chi è zù ‘Gnaziu, ‘ncuminciamu a dari nummari ora? Poi chi diciti, ca è u ziu pazzu? (Ignazio è immobile) Ma chi fa così? Ristò ‘mbroccatu? (Gli passa la mano davanti agli occhi). S’arruspigghia! ‘GNAZIU (Guardando ancora sbalordito il paniere) U pa-pa, u pa-pa… ORAZIU U Papa! E chi ci ‘ntrasi u Papa ora? ‘GNAZIU U pa-panaru si-si movi! ORAZIU (Pensando che Ignazio stesse dando numeri, ironizza) Ah, u panaru! Si movi u panaru? E qual’è, chistu è? (Lo sposta col piede). Bih, bih, bih comu curri! Chi è, zù ‘Gnaziu stamu facennu i provini pi quannu rriva u ziu? Avanti, avanti muvemmuni, ‘nveci di babbiari (e si gira a mettere appostu) prima chi rriva u ziu Lorenzu. ‘GNAZIU (Si avvicina al paniere e si gira cercando di prenderlo con la mano senza guardarlo, e Ciccuzzu, sempre senza farsi vedere gli da un colpo di verga) Bu-buttattàna di-di so-so matri! E-e chi-chi fu? (Si guarda lamano) Aih! Aih! Aih! Aih! ORAZIU (Si gira) Chi è, ancora havi a babbiari? ‘GNAZIU (Adirato, gli mostra la mano arrossata) Ma-ma qua-quali babbiari e ba-babbiari! ORAZIU Madonna, manu russa! Ma unni fu? ‘GNAZIU (Gli spiega quanto ha fatto) Fi-fi fi-fici co-così, e… nu-nun ca-capivu chiù ne-nenti! ORAZIU Vattrova chi dici! Sicuramenti a manu l’havia già russa, e si fissò ca scippò ‘na botta; nenti, chista si chiama ‘mprissioni. (Ignazio fa segno col dito di no) Vossia dici di no, ora ci fazzu avvidiri. Allura, videmu di capirinni; vossia fici così (rifà quanto fece Ignazio; Ignazio si gira anch’egli per la paura e Francesco, sempre di nascosto, dà un’altra bacchettata sulla mano di suo padre). Aih! Aih! Buttanuna di so matri, chi botta di correnti chi pigghiavu! ‘GNAZIU Vi-viremu (gli guarda la mano, e, meravigliato…). Chi-chista fu fu sicuramenti una fortissima ‘mpri-mprissioni! Po-po’ esssiri chi-chi a manu era rru-rrussa ri-ri pri-prima? ORAZIU Vossia aspetta chi ci vaju a stricu ‘n anticchia d’ogghiu, e vegniu. (Esce. Ignazio comincia a guardare il paniere e non sa cosa fare. Dopo un po’ gli si avvicina per prenderlo, ma il paniere si muove ed egli scappa dietro ad Orazio. Francesco entra, scioglie il paniere e riesce, mentre si sente che arrivano altri). FURTUNATA (Entra Parlando con Orazio e Ignazio) Videmu, videmu qual’è stu panaru ca camina sulu? ‘GNAZIU Chi-chiddu! ORAZIU (Mentre Fortunata si avvicina al paniere) Cafudda panaru e rumpici li jammi! FURTUNATA (A Orazio) ‘Mbucca, spiramu a Diu! (a Ignazio) Chistu, chistu è lu panaru… magicu? (Prende il paniere, lo alza lo guarda attentamente e lo posa a terra con poco garbo) Ma dicu ju, è mai possibili che cumbattiri cu tutti! E’ mai possibili chi m’aviti a fari nesciri foddi? Sicutamu, ora! Ju sugnu dda banna; si ha curaggiu (A Orazio) chiamami ancora! (Esce, mentre i due si guardano la propria mano stupiti. Francesco, con una pompetta, spruzza dell’acqua in aria come se fosse pioggia, i due si bagnano, guardano il cielo sereno, e si guardano meravigliati). ORAZIU Nun si risica a chiamari ancora a me mughieri, picchì sta vota veru scippamu ‘na riminàta di corpa! ‘GNAZIU Ma-ma su-sugnu ve-veru ba-bagnatu! ORAZIU (Annuisce anch’egli e chiama di corsa la moglie) Furtunata, Furtunata! Curri, semu bagnati! V.F.S. (Ironizzando) Furtunata, furtunata curri! Comu s’avissi tempu di jucari cu iddi! Ma unni sta ghiennu vossia, vossa veni cca! RIOLU (Entra cantilenando in scena; mal vestito, con un bastone in mano e curvo, perché cerca di fare uscire la comunione). E fari nesciri a cumunioni, uèh! E fari nesciri a cumunioni, uéh! (Vede i due e li insegue col bastone. Escono tutti a soggetto). FINE PRIMO ATTO SECONDO ATTO (E’ da poco fattasi l’alba; Ignazio, viene da fuori portando un fascio di canne e un po’ di verga per costruire i panieri e le ceste. Posa tutto all’angolo dove lavorano, e chiama Orazio che ancora dorme). ‘GNAZIU O-Oraziu, O-Oraziu! Dormi? Co-comu fi-finiu! Ja-jazziti, Ja-jazziti ch’è-ch’è ta-tardu! ORAZIU V.F.S. Vegnu, vegnu! Staju vinennu! RIOLU V.F.S. Furtunata, Furtunata! Chi rrivò u parrinu? FURTUNATA V.F.S. Se, se, u sacristanu rrivò. Vossia dormi chi è scuru ancora! (Ad Orazio) ora dicu ju, chistu versu è a sta ura di rispunniri? RIOLU V.F.S. Furtunata, diccillu ‘o parrinu ca pi oj cumunioni nenti. ORAZIU (Entra stropicciandosi gli occhi e finendosi di aggiustare i pantaloni). Chistu, cu tutti sti cumunioni, si ‘nn’havi a jri ‘mparadisu cu tutti i scarpi e i quasetti. Salutami zù ‘Gnaziu! Chi è, matinata ficimu a oj? ‘GNAZIU Nu-nu, mu-mu… ORAZIU Appostu semu! Ora dicu ju, chistu versu è di ‘ncuminciari la jurnàta! ‘GNAZIU Mu-mu di-dicisti tu, di ve-veniri pri-prima! ORAZIU Ju? ‘GNAZIU E cu-cu, me-me soru! Di-dici chi havi a ve-veniri to-to to-to ziu, e nu-nuatri… ORAZIU (Ricordandosi) Ah, me ziu! Veru è! Mi l’havia scurdatu! Raggiuni havi. Travagghiamu cu a matinàta, così finemu prima chi rriva u ziu Lorenzu. RIOLU V.F.S. Furtunata! Ma porgi a sdraju, chi m’haju a jri a pigghiari fora un pocu di suli! FURTUNATA V.F.S. A sta ura a luna si po’ jri a pigghiari! ORAZIU Zù ‘Gnaziu, haju ‘na strana ‘mprissioni chi a jurnàta nun ‘ncuminciau pi nenti bona. RIOLU V.F.S. U suli, u suli, me jri a pigghiari a oj! Portimi l’ombrelloni puru. ORAZIU (Ignazio guarda, meravigliato e col sorrisino, Orazio) Eh, chi ci dicia! E… ancora semu all’arba; prima ch’è sira ti vogghiu! (Entra Gregorio in mutandoni, occhialini scuri, una grossa asciugamano, una canna da pesca e un vaso da notte; dietro, entra Fortunata con l’ombrellone e la sedia sdraio dove farà sedere Gregorio). FURTUNATA Vossia aspetta chi sistemu tutti cosi. (Sistema un po’ la sedia e l’ombrellone). Cca, si ssetta cca. ORAZIU (Gregorio s’era messo a pescare, e Orazio ironizza) Oggi, manciamu pisci friscu! (Ignazio fa con la bocca come sogliono fare i pesci). FURTUNATA (Rimprovera con ironia Orazio) Secuta, tu ‘n’autru (fa accomodare Gregorio che guarda il tempo come a volerne capire le intenzioni). RIOLU A oj, u jornu iddu è! Già u sentu ca è pigghiari quattro capuna e un pocu di cefali. ORAZIU (Assecondandolo) No, chiddi no, pi carità! Chi hannu troppu spini, e a vota passata mi stava ffucannu. ‘GNAZIU Fa-faccili pi-pigghiari, chi mi-mi po-portu ju a casa! FURTUNATA (A Orazio) Senti, tu lassu cca; si si ci avissi a ‘ncudduniari a lenza, spidugghiccilla e nun mi chiamari, chi haju un saccu di cosi di fari prima chi rriva u ziu. (Esce Fortunata ed entra Giulio; si ferma accanto al nonno e lo guarda). RIOLU (Dopo averlo guardato) Tu, cu si? Leviti di cca, chi si nno pisci non si nni ricogghinu! GIULIO Sono io, nonno, Giulio! Non mi riconosci? RIOLU Ah, tu si! GIULIO (Allusivo) Ancora niente pesci? RIOLU No, ma già u sentu ca mancianu! GIULIO Vado all’università, me lo fai trovare uno, quando torno? RIOLU Chi cosa, un tonno; e allura spetta chi c’è canciari l’amu! (Raccoglie il filo col mulinello e fa come per cambiare l’amo). Ti nni po’ jri tranquillu. GIULIO Grazie nonno. Ciao papy; zio Ignazio! (Esce). ORAZIU Ora dicu ju, un m’avissinu a ricanusciri a pinzioni, pi quantu cumbattu cu tutti! Pinzioni, accumpagnamentu e autista d’arré a porta! ‘GNAZIU (Che non capisce) A-auti-tista? ORAZIU Ca certu! Quantu mi nni scappassi di notti e notti di stu bagghiu. (Entra Francesco). CICCUZZU Pà… ORAZIU Sintemu a st’autru. CICCUZZU U ta tta (sta) notti, ti mi ‘ntunnavu? Ti ccola (scola) un ti ‘nn’era, e pecciò tta matina ju un ti vaju. ORAZIU (Lo guarda meravigliato, ed ironizza) Bih! Pi ddaveru? CICCUZZU Ti, ti! ORAZIU E ju, u sai ‘nveci chi mi ‘nzunnavu? CICCUZZU No, no! ORAZIU U vò sapiri? CICCUZZU Ti, ti! ORAZIU Mi ‘nzunnavu chi havia… ‘nna ‘na manu un bastuni, e nni l’autra a currìa di causi, e… davanti a mia, sai cu c’era? CICCUZZU Fotti… ti, e fotti no. ORAZIU C’eri tu ca mi guardavi… chi voli diri? CICCUZZU Chi voli diri? (Ignazio fa segno A Francesco di prendere bastonate) Minta, u tapìa! E fotti, fotti, tattu puru t’è ccappari! (Entra di corsa in casa). ORAZIU (Ignazio gli fa segno delle corna per stare ad indicare quanto è discolo Francesco) Eh, si! E si nun ci molu, ci longhinu sempri di cchiù (esce ad inseguirlo). FURTUNATA V.F.S. (Si sente gridare Francesco) E lassilu stari, chi nenti ci fa si pi oj nun ci va! O penzi chi pirdennu stu jornu di scola, rischia di nun putirisi lauriari? Lassilu, lassilu chi mi juta a sbadazzari a stanza di unni havi a dormiri u ziu… anzi, a chi ura s’havi a jri ‘o spitali? ORAZIU V.F.S. E deci. RIOLU Furtunata, Furtunata! Vidi chi ‘mbuccau! FURTUNA V.F.S. Curri, va levicci u pisci da lenza, prima ca scappa e ‘ncumincia a jittari vuci! RIOLU Curri, Furtunata, ca rossu è! GRAZIA (Svegliata da quei continui movimenti, entra in camicia da notte) Mastru Oraziu, ma dicu ju chistu versu è! Stamatìna pari chi ci fussi u mircatu; chi fu, chi successi, unni siti? RIOLU Fortunata! Comu tira! (Entra, prima Fortuna che va ad aiutare il suocero e poi entrerà Orazio che si siederà accanto Ignazio a fare panieri). FURTUNATA U capivu, quantu l’ajutu ju a ddu cristianu! (Va da Gregorio) Chi fici, scappò? GRAZIA (Non capisce) Scappò… cui? RIOLU Teni, (le porge la canna) tirilu tu ca è rossu; no fari andari! FURTUNATA (Assecondandolo) Bih, ‘gna veru grossu è! E chi è un tunnu! RIOLU Chissu picchì ci canciavu l’amu… si nno… GRAZIA (Meravigliata, si fa il segno della croce) Patri, figghiu e spiritu santu! (Si da due colpetti sul viso) Nun è ca staju… durmennu? FURTUNATA (Fa finta di tirarlo con fatica fuori dall’acqua) Bih! Bih! Bih! Bih! Bih! Chi è rossu, e unni u mintemi ora? RIOLU Dintra, ‘ntrasilu dintra, chi si veni a jatta su porta; ju vidu si nni cchiappu ‘n’autru. (Fortunata fa finta di tirare il pesce per approfittarne e finire di fare le pulizie). GRAZIA (A Fortunata) Nun è chi chista è opira di vostru… (guarda se lo vede in giro) ziu Lorenzu? Chi fici rrivò, e… nun era megghju chi ristava unni era? Nesciri da braci, pi ‘ntrasiri nta padedda! FURTUNATA (Ad Orazio) Senti, ju vaju a posu stu… (ironizzando) pi-sci… GRAZIA Puru! Vidi ddocu! FURTUNATA Si ‘nn’avissi a pigghiari quarchi autru, ciù scorci tu da lenza. (Grazia continua a guardare stupita quanto accade). ORAZIU (Stando al gioco) Spetta, chi ti jutu a purtallu dda gghjntra. RIOLU Juticci, juticci, pezzu di barduni, non vidi chi è rossu! (Escono). GRAZIA (Dopo aver guardato l’accaduto, si stropiccia gli occhi chiedendosi se davvero non stesse dormendo) Nenti. Sicuramenti ddi pipi rrustuti chi mi manciavu assira, mi ‘nchiummanu nno stomacu, e m’appinu a fari fari mala durmuta, e chistu fu sicuramenti un bruttu sonnu. (Ignazio la guarda, sente tutto, capisce quanto essa stia dicendo e sta al gioco facendo finta di non vederla) Videmu si u zù ‘Gnaziu mi senti. (Gli si avvicina, ma quello ne sentirà e nemmeno la vedrà). Zù ‘Gnaziu, zù ‘Gnaziu mi senti? RIOLU (Ignazio, incurante di Grazia, va a guardare se rientra qualcuno, prende la bacinella con l’acqua; mentre Grazia continuerà a guardare stupita quanto accade, dove tenevano dentro le canne, e gliela va a buttare addosso a Gregorio che si era un po’ rilassato chiudendo gli occhi. Cade dalla sedia, e Ignazio torna a sedersi di corsa come se nulla fosse accadutto, mentre Gregorio comincia a gridare). Ajutu! Ajutu! FURTUNATA V.F.S. Curri, curri chi n’autru nni pigghiò! RIOLU Ajutu, annegu! Annegu! (Entrano, un dottoressa col camice bianco e una borsetta da dottore, e zio Lorenzo vestito con pantaloni una gambala più corta e piegata, un paio di scarpe da tennis e un paio di calze rosse, avrà pure le occhiaie e i capelli di dietro molto tesi come se si fosse appena alzato dal letto, una radio a tracolla, e una valigia legata con un fil di spago. Grazia non li vede perché è di spalle, intenta a parlare a Ignazio). GRAZIA Zù ‘Gnaziu, zù ‘Gnaziu! Ju sugnu, donna Grazia! (Quello è intento a lavorare, ed è come se non ci fosse) Ma quali pisci e pisci! Viditi signuri mè ddi pipi rrustuti… (Si gira e s’accorge dei due, e ironizza). Oh, puru u ziu, ora! Ma a mia nun mi futtiti cchiù nuddu! Vado a letto carissimi personaggi della notte (esce. La dottoressa rimane meravigliata, mentre Lorenzo è impassibile). DOTTORESSA (Più confusa che persuasa) E qui dove sono? Non è che ho sbagliato… posto? ‘GNAZIU (Lorenzo si avvicina da Ignazio che, lavorando, non si era accorto dei due; e, appena vede Lorenzo, si alza, grida e sviene). U-u spi-spirdu! DOTTORESSA Sicuramente ho sbagliato casa (va a prendere Lorenzo ed escono). Su, andiamo. (Entrano Fortunata e Orazio). FURTUNATA (I due si avvicinano e si rendono conto ch’è bagnato) Ih, e chi fu? ORAZIU Chi fu! Comu chi fu? Sicuramenti ‘nchianò acchi onda cchiù rossa e u pigghiò ‘nchinu! RIOLU Intra, intra vogghju andari! Si vutò u ventu e ‘nchianò u mari! Jntra, purtatimi jntra! FURTUNATA (Allusiva…) Vulissi vidiri quali fu st’acqua chi ‘nchianò. (Guarda Ignazio e lo vede a terra) Zù ‘Gnaziu, zù ‘Gnaziu! Ma chi fu, chi successi? (Orazio si avvicina preoccupato). ORAZIU Zù ‘Gnaziu, zù ‘Gnazziu! (impaurito) Chi fici muriu? ‘GNAZIU U-u u-u spi-spirdu! U-u spi-spirdu c’era! FURTUNATA U spirdu! Ma di chi spirdu sta parrannu? ‘GNAZIU Cca, cca era, cu a valigia ‘n manu! FURTUNATA Eh, patri, patri, si sapissivu chi furtuna ca jappi! (Ad Orazio) Ajutami, ajutami a purtari a to patri dda ghintra, u spirdu! (A Ignazio che si era lentamente seduto sul suo sgabello) Vossia mi spetta, chi stamu vinennu. (escono, e rientra il dottore). DOTTORESSA (A Ignazio che s’era rimesso a lavorare) Senta è qui che abita mastro Orazio? ‘GNAZIU Si-si! E vo-vossia cu-cu è? DOTTORESSA (Chiama Lorenzo ch’era rimasto fuori) Entri, Lorenzo. (Entra Lorenzo; avrà lo sguardo sempre assente per effetto dei farmaci, e parlerà quasi sempre con gli occhi fuori dalle orbite). ‘GNAZIU (Meravigliato) U Pru-prufissuri? U-u zi-ziu Lo-Lorenzu? Pa-pari spirdatu! (Chiama Orazio e Fortunata) O-Oraziu! Si-signura Fu-fu Fu-furtunata! Cca-cca è u zi-ziu! LORENZO (Fraintende e risponde, sempre calmo e quasi a scandire le parole) Vida ca ju nun sugnu cacca (riflettendo); o forsi mi vulivi diri strunzu? DOTTORESSA Ma quando mai, signor Lorenzo, egli è balbuziente e, dovendo dire ca-cca a voluto dire: qua qua, come qua! LORENZO Dottoressa, mi sta facennu cunfunniri tuttu. (Entrano, Orazio e Fortunata). FURTUNATA (Gli va incontro contenta) Oh, ziu Lorenzu! Chi sugnu cuntenta! LORENZO Picchì, chi haju u saccu cu i pupi? ORAZIO Ma quannu mai ziu! (Imbarazzata per come è combinato) Si accusì… sciacquatu, vistutu eleganti… uno sguardo… sveglio… E chi è chistu (indicando l’arradio che ha al collo), u jubox? DOTTORESSA Sentite, io devo andare (prende dalla borsetta che aveva in mano le medicine, mentre Lorenzo cammina un po’ guardando il cortile attentamente) queste sono le medicine che deve ancora continuare a prendere suo zio. Una pillola dopo i pasti e le gocce in un po’ dacqua, mattina e sera; vedrà che stando qui dove egli ha vissuto, aiutato dai ricordi, tornerà ad essere quello di prima. L’importante non contraddirlo; e cercate di assecondarlo. Se dovreste avere di bisogno, sapete dove venirmi a trovare. Arrivederci a tutti. Buon giorno signor Lorenzo, e, si ricordi di prendere… LORENZO (Fa come se mettesse le gocce in un bicchiere) I gocci!. I gocci, dutturi! (il dottore esce). FURTUNATA (Orazio va da Ignazio, mentre entra Francesco e si avvicina alla mamma) Ziu, chistu è Ciccuzzu? LORENZO (Pensando) Ciccuzzu… Ciccuzzu... Chistu si nun mi sbagghiu è u ricchiuneddu, chiddu ca un ci piaci u piliceddu. FURTUNATA (Francesco rimane meravigliato) Ma chi dici, ziu? Chi si schirzusu. Chiddu Giuliu è, u cchiù granni. LORENZO Allura chistu cu è, chiddu… u babbittu? CICCUZZU Chi ditti, ma? FURTUNATA Nenti, ‘o ziu, a oj ci piaci schirzari, e dici chi si babbitu, chi vulissi significari un papà giovane: babbu… voli diri papà granni; mentri babbittu… papà più piccolo, capisti? Ora senti chi fai, chiama a signura Grazia, e nun ci diri chi rrivò u ziu. (La va a chiamare cantilenando e allegro). CICCUZZU Ju sugnu babbittu, uéh! Ju sugnu babbittu, uéh! LORENZO Quantu cosi mi ricorda stu postu: quannu era picciriddu e jutava a me patri a ‘ntrizzari panareddi; poi iddu murìu e ju, di prifissuri ca era, turnavu a fari gghistri e panàra. FURTUNATA Ma quali mortu! Vivu è ancora tò patri, ziu! LORENZO (E’ assalito dalla paura) Vivu è? Allura… è signu, ca è pigghiari ancora bastunàti? E unni mi ‘mbucciu? No, no, bastunati no! Mi scantu! FURTUNATA Cu ciù porta! Quali bastunati e bastunati! To patri è un cristianu bonu. LORENZO (Ironico, fa segno di prendere botte) Bonu è me patri, assai mi voli beniri me patri! (Entra Grazia e si avvicina ai due). FURTUNATA Videmu ‘nveci si ti ricordi cu è chista, ziu? LORENZO Chista mi pari chi avissi a essiri a figghia da signura disgrazia, chidda ca stava a ciancu a nuiautri. FURTUNATA (Grazia è risentita) Grazia, ziu, Grazia! U vidi chi a scanci! LORENZO Nun la scanciu ca idda è; pi mia sta signura era propriu ‘na disgrazia. Quantu bastunati chi mi fici dari di me patri, sta gran tappinàra. Si fisci menzu paisi, e poi si nni ju puru ‘ntrasferta. FURTUNATA E va beni, ziu, acqua passata. GRAZIA Buon giorno… signor Lorenzo. Puru io mi chiamu Grazia, comu a buonanima di me matri. LORENZO Mu ricordu, mu ricordu, però vidi chi tantu bona nun era propriu st’anima di to matri, scusami si ‘nzistu, ma è propriu comu ti dicu ju. FURTUNATA (Fa segno a Grazia di non contraddirlo) Su dici lei… Sa, professore, che lei è proprio come l’ho sognata poco fa? LORENZO Chi è, u porcu si misi u frac, ti ‘nzignasti a parrari ‘ntalianu ora? (Si avvicina Orazio). E tu (a Orazio) ancora cu idda ti metti? ORAZIU Cu… chi? Ziu, ma chi sta dicennu? ‘N’autra ora! LORENZO Ah, cu ‘n’autra ora! E bonu fa ca canci, picchì chista mi pari comu a so matri.. E dimmi ‘na cosa, to mugghieri sempri chidda è, a lagnusa? ORAZIU No, no! Ora massara divintò. ‘GNAZIU O-Oraziu, ju rri-rrivu a ca-casa e to-tornu su-su su-subitu! LORENZO E picchì tu parri accussì? Mi pigghi pi fissa? Viri chi ju u capiscju. ORAZIU Ziu, chistu è zù ‘Gnaziu. LORENZO Ru Laziu? E dda, chi parranu accussì? Spicciati, e veni di cursa c’avemu a parrari (Ignazio esce). Ju haju bisognu di parrari cu tutti pi finiri di guariri, chissu dici u dutturi; però ju mi sentu appostu, nun haju nenti, iddu è fissatu chi è finiri di guariri, (a Oraziu) ma guariri chi? (Lorenzo ripete a Fortunata, che a sua volta ripete a Grazia, ed essa a Francesco). ORAZIU (A Fortunata) Guariri… chi? FURTUNATA (A Grazia) Guariri… comu? GRAZIA (A Francesco) Guariri… quannu? CICCUZZU A chittu, tulu a motti u po’ guariri! LORENZO (A Ciccuzzu) Tu ha statu puru o Laziu? CICCUZZU No, no, ju tempi Ticcuttu haju ttatu, iddu è ttattu (statu) Orattiu (Oraziu), me pati.. LORENZO Senti, m’ha fari u fauri, cu mia nun ci parrai cchiù, picchì mi fa cunfunniri tuttu. GRAZIA Amunì, amunì Ciccuzzu, fammi compagnia che jri a cattari cosi. FURTUNATA Si, si, facci cumpagnia a zia Grazia (escono). ORAZIU Ju rrivu dda bbanna, chi c’è troppu silenziu, nun vulissi… (esce). FURTUNATA Veni ziu, ssettati, ssettati cca, chi parramu ‘n’anticchia. LORENZO Si, si, u dutturi dici chi haju bisognu di parrai, picchì mi fa beni. FURTUNATA E dimmi ‘na cosa chi è stu cosa ca teni o coddu? LORENZU Cu chistu, mi sentu i partiti e radio maria. FURTUNATA Ah, si! Ma nun c’è bisognu chi ti va cunnucennu stu casciabancu, ora ci su i radietti nichi nichi, chi ti ‘nzicchi ‘nta sacchetta. LORENZO Chiddi un mi piacinu, chi perdu. Chistu ‘nveci nun lu perdu mai; havi dudici anni chi l’haju, e ‘nno lettu dormu accussì (indicando a pancia all’aria), a panza all’aria. FURTUNATA Ah, picchì… puru ‘nto lettu… LORENZU Ca certu! Chistu, puru quannu mi fazzu u bagnu u tegnu o coddu. FURTUNATA E… u ‘nfili puru… ‘nn’all’acqua? LORENZU Si capisci! Ci fazzu puru a sapunta, ci fazzu! FURTUNATA (Sta al gioco) E allura a vuci s’havi a sentiri megghiu? LORENZU Megghiu, e ‘ntalianu puru! Dimmi ‘na cosa, tu nun l’hai puru a rradiu? FURTUNATA Ca certu. LORENZU Carchi jornu ti ci fazzu bagnu. FURTUNATA No, no, no, no, no! (Cerca di giustificarsi) Voghiu diri no, nel senzo chi nun c’è bisognu di lavallu! Mischineddi, chiddi ca parranu, si ponnu bagnari tutti. LORENZU U sai chi staj dicennu a verità, e ju nun ci havia pinsàtu propriu. Allura si mi fazzu u bagnu mentri jocanu o palluni… ponnu suspenniri a partita? FURTUNATA Eh! LORENZU Tu pi chissu nun ciù fai cchiu u bagnu? FURTUNATA Quarchi vota ciù fazzu u bagnu; u sai però quannu cciù fazzu? Ma tu… nun lu diri a nuddu! (gurda se viene qualcuno). Ciù fazzu, sulu… quannu sta piredennu a me squadra! U capisti? LORENZU Accussì s’allaga u campu e l’arbitru frisca: “partita sospesa!” Oh, ma u sai ca si veramenti scarta! Si, ma… a stari attenta si ti scoprinu? Picchì ti squalificanu u campu! E pi quali squadra tifi? FURTUNATA Non tu pozzu diri, ziu. LORENZU U sai, ju pi cu tifu? Pi radio Maria! RIOLU V.F.S. Furtunata, unni si? Chi o me latu c’è u parrinu ca dormi! FURTUNATA U parrinu, si! Su ‘nzonna puru a notti stu parrinu. Aspetta ziu chi vaju a svigghju a me maritu, si nno to frati nun la finisci cchiù… ma tu, u salutasti a to frati? U sai chi è un pocu… comu si dici… è… nenti, nenti, forsi nun è u mumentu giustu di parraritinni. Spetta. LORENZU U sai chi fai, u porti un pocu d’acqua chi mi pigghiu i gocci, picchì mi sentu u ciriveddu tuttu cunfusu. FURTUNATA Ca certu, ziu! Vo veniri puru tu? LORENZU Ju prifirisciu ristari ancora cca, a guardari stu postu chi nun vidìa di tantu tempu. (Apre la valigia ed esce una serie di grossi coltelli che ammolerà tra di loro. Dopo averli guardati, conserverà il più grosso di dietro sotto i pantaloni e la giacca). Chistu beddu rossu mu sarvu, cu sapi m’avissi a serviri pi fari un beddu… (indicando il collo) tagghiu. Chisti è megghiu chi sarvu tutti (li rimette dentro la valigia. Si tocca la testa, confuso). Mi sentu a testa troppu strana, pari chi l’avissi china china di furmiculi chi caminanu di cursa… vulissi sapiri propriu unni stannu jennu! U primu chi mi fa cunfunniri ora ci penzu (toccando il coltello) ju, pigghju il temperino e… (entra Giulio) zamt! GIULIO (Capisce che è lo zio e ha paura) Bu-buon giorno. Lei… chi è? LORENZU Picchì ju ti dumannavu cu si? GIULIO Ma lei è a casa mia. LORENZU Allura tu si u ricchiuneddu? GIULIO Ricchiu… chi? LORENZU Senti, un mi fari cunfunniri, e ti ricu ‘n’autra cosa, st’attentu ca mia i ricchiunedda nun m’hannu paciutu mai. E u sai chi ci staju, ju, a livaricci ddu oggetinu chi nun ci servi e chi hannu ‘nmenzu i jammuzzi, (quasi con gli occhi di fuori) nenti! GIULIO No (se lo tiene con le mani), quello no! (Comincia ad inseguirlo tra banchetti, panieri… Chiama sua madre e Grazia) Mamma, mamma! Signora Grazia, correte, correte mi vuole tagliare l’oggettino. FURTUNATA (Entrando di corsa preoccupata) Ziu! Chi c’è, chi successi? GIULIO Te lo dicevo io! Voglio andare dalla signora Grazia. Ti prego, mamma, lasciami andare da lei. FURTUNATA Si po’ sapiri ‘nveci chi successi? LORENZU Ju stava currennu ‘n’anticchia, mi sintia un pocu aggrancatu, e iddu misi a curriri avanti avanti a mia! Ma purtasti l’acqua? FURTUNATA Giulio, pigghia u biccheri chi lassavu supra a tavula, ca u ziu s’havi a pigghiari a midicina (Giulio esce spaventato). LORENZU (Con gli occhi di fuori) I gocci! I gocci! FURTUNATA E si, si, i gocci ziu, ma chi è stu discursu chi ssicutavii a Giuliu? chiddu to niputi è! GIULIO (Sempre spaventato, le porge il bicchiere) Tieni, ma-mamma. FURTUNATA (Prende la bottiglietta che aveva in tasca e mette le gocce dentro il bicchiere) Teni cca, ziu, pigghiti di cursa sti gocci. E tu (a Giulio, mentre Lorenzo beve) saluta o ziu Lorenzu. GIULIO (Impaurito al massimo) Sta-stai scherzando mamma!? Preferisco buttarmi da un aereo senza paracadute. FURTUNATA Chi dici, figghiu miu! Certi cosi nun s’avissinu mancu a pinsàri. LORENZO Lassilu jri chi poi nna discurremu, di sulu e sulu. GIULIO Ti prego mamma, accompagnami dalla signora Grazia, e non uscirò più nemmeno per andare all’unversità! FURTUNATA Chi sta dicennu! U ziu scherza! Nun è veru ca scherzi, ziu? LORENZU Quarchi jornu te fari fari un beddu viaggiu supra l’aeriu. GIULIO (Non capisce e chiede alla mamma) Eh!? FURTUNATA U vidisti ch’è bravu u ziu, ti riala un viaggiu supra l’aeriu. LORENZU (Sempre con gli occhi fuori dalle orbite) Un beddu rialu eni chistu. GRAZIA (Entra con Francesco che ha la faccia sporca di gelato al cioccolato) Nun su vosi fari pulizia u mussu di mia! (S’accorge dell’aria pesante) Chi c’è, chi successi? FURTUNATA Nenti, dici chi havi a fari fari un viaggiu in aeriu a Giuliu. CICCUZZU (A Lorenzo) Tenti (senti), tio (zio), e a me non me lo fai fare un bellittimo giro topa l’aeropano, lo tai mi piate attai attai! LORENZU (Mettendosi le mani in testa, confuso) I gocci, vogghiu i gocci! I frummiculi, i frummiculi, caminanu… GRAZIA Ju vaju dintra a pusari sti cosi. GIULIO (Premuroso) Io, io, le porto io queste cose! (Si avviano). FURTUNATA Ziu, ti vo jri a ripusari ‘n’anticchia? Ca sicuramenti sarai stancu. CICCUZZU Ti, ti, fotte, fotte è megghiu ti ti va cucca (curca) ‘n’anticchiedda. LORENZU Puru a tia è purtari supra l’aeroplano. (A Fortunata) Forsi è megghiu chi mi riposu un pocu, ca mi sentu tuttu cunfusu. (Entrano in casa). ORAZIU (Esce) Chi muvimentu, ‘nta stu bagghiu! Era forsi megghiu chi nun vinia stu me ziu. ‘Ntantu ch’è fari, ci dicu o spitali ca ‘ncasa nun lu vogghiu? Ma unni si nni ju d’avutru zù ‘Gnaziu! (Entra Fortunata). FURTUNATA Haju ‘na strana ‘mprissioni ca stu ziu nun va propriu. Forsi o spitali, prima di nesciri, u bumbardaru di midicinali e ora misiru a perdiri l’effettu. Picchì stu viaggiu chi dici iddu di l’aeriu, nun mi convinci propriu; cu sapi chi ci sfirria ‘nto ciriveddu… dicemu, ciriveddu! ORAZIU Chi cosa, l’aeriu? Chi è stu discursu? FURTUNATA Nenti, nenti, nuautri abbasta co tinemu sempri d’occhiu; ma, s’avissi a dari problemi… mi dispiaci pu ziu, u spiremu subitu di unni vinni. Anzi, videmu chi fa, e si dormi, facemu nesciri un pocu a to patri prima co svigghia. (Entrano). CICCUZZU (Cantilenando e facendo, con le braccia aperte, finta di volaare) Me fari u giru cu l’aeriu, uéh! Me fari u giru cu l’aeriu, uéh! Ora aggiuttu arreni u panaru, si veni u ttu ‘Gnattiu. (Attacca di nuovo il paniere e si nasconde). RIOLU (Entrano Fortunata, Orazio e Gregorio che va lamentandosi per l’essere stato disturbato). Picchì mi svigghiastivu? Mi stava vidennu a missa. FURTUNATA E propriu pi chissu u svigghiamu, sempri missa, parrini e missa! Ora u ssittamu cca e si riposa o stissu. RIOLU Nun mi mittiti arreri unni nchiana u cavalluni, picchì antura stava anniannu! ORAZIU Allura è signu chi un sa fa ‘na piscatedda? RIOLU Per ora i pisci nni bastinu! Nun è veru chi nni bastanu? FURTUNATA Avogghia! Cu ddu tunnu chi pigghiò antura, putemu manciari pi ‘n autra simana. (Entra Ignazio). ORAZIU Zù ‘Gnaziu, ju pinsàva chi nun vinìa cchiù. ‘GNAZIU Si-sinnjiu to-to ziu? ORAZIU Da jintra è, si sta ripusannu ‘n anticchia. FURTUNATA Carricannu, dicemu ca si sta carricannu. Ora ci cridissi unu! U poviru un havia, e limosina facìa. Comu si chiffari nun nni mancavanu. E dd’autru, criaturi, ca si chiudiu in esiliu! (indicando Giulio che si trova da Grazia). No, no, chista è vita chi nun si po’ fari. Picchì si nun dava disturbu, allura! Ma d’accussì… ‘GNAZIU Ce-certu, mi-mischinu fa-fa p-pena; ma-ma si mi-mischini aviti a di-divintari vu-vuautri, me-megghiu mi-mischinu i-iddu su-sulu! ORAZIU Vossia parra accussì, picchì giustamente nun si trova o so postu; e si fussi comu a iddu? ‘GNAZIU (Si tocca) Teh! Ma-ma di-di unni ti-ti vennu ce-certi ni-nisciuti? RIOLU Furtunata, Fortunata! senti, bonu dormu accussì? (Orazio e Fortunata si girano a guardare Riolu, e Ignazio vede muovere il paniere). ‘GNAZIU (Spaventato) Be-bedda ma-matri! U-ura di ba-bacchittati è! ORAZIU Chi c’è, chi successi? ‘GNAZIU U pa-panaru ma-magicu! ORAZIU Arreri u panaru si muviu? Ma comu è possibili stu discursu? ‘GNAZIU ‘Nta-ntantu i co-cosi su-succedinu. U di-difficili è spi-spiegalli. Di-dimmi ‘na-na cosa, i ma-manu co-comu l’hai? ORAZIU Comu l’haju? Boni! ‘GNAZIU No-no, u cu-culuri, u cu-culuri di-dicu! ORAZIU Normali, picchì… FURTUNATA Hauju a ‘mprissioni chi a vinuta du ziu, ‘nfitto l’aria; e vistu ca è u mumentu du babbiu, ju, mi vaju a fazzu corchi cosa dintra (esce). ‘GNAZIU C’a-cavemu a fa-fari, u pi-pigghi tu, o u pi-pigghiu ju? ORAZIU Dicu, è veru chi si… muvju ancora? ‘GNAZIU Si-si nu-nun ci-ci cridi, pi-picchì nun pr-provi a pi-pigghiallu? ORAZIU E si facissimu pruvari o ziu? Anzi, si ci dicissimu o ziu di starisi sempri ssittatu cca a latu o panaru maggicu? Nun penza ca, subbitu… (fa segno con le mani di tagliare la corda, o meglio di andare via di corsa) e si nni torna di unni vinni? ‘GNAZIU Va-va jettalu du-du lettu! Chi-chi u mi-mittemu su-subitu cca. No vidi chi sta cu-cumminannu se-senza rrivari! ORAZIU E… si u panaru nun s’avisi a moviri cchiu? ‘GNAZIU (Si muove il paniere e i due sobbalzano) Be-bedda Matri! ORAZIU Chistu voli diri ca u panàru ‘ntisi e capiu, e sicuramenti è signu chi nni voli dari ‘na manu. Vossia aspetta, chi vaju a vidu (esce). FURTUNATA V.F.S. Attia, unni sta jennu? Ma comu, s’addrummintò ora ora, e tu… Senti chi fai ‘nveci; di manciari nun avemu nenti, (entrano in scena) va cu ziu a ccattari quarchi cosa. Zù ‘Gnaziu, a oj mancia cca cu niautri? ORAZIU ‘Gna certu, chi mancia cca! E’ veru zù ‘Gnaziu? ‘GNAZIU Co-così, di-diciti? E va-va beni. FURTUNATA (Gli porge un bigliettino con scritto quanto deve prendere) Vistu chi allura c’è puru u zù ‘Gnaziu, pigghi un pocu di pani suprecchiu. Spicciti, ca ju ‘ntramenti chiamu a Giulio unni a signura Grazia. (Escono). CICCUZZU (Entra in scena strofinandosi le mani soddisfatto e va ad accertarsi che sono andati via). U panaru maggitu diti, oh! Chittu panaru maggitu è? Ti ttu chitini. Però u fattu ru ttiu Lorentu mi piatì, minta, ora u va rruppigghiu e fattu ttantari puru a iddu. (Si avvicina all’uscita e, dalla soglia, comincia chiamarlo con una voce che sembra venire dall’oltretomba). Ttio Loranto! Ttio Loranto! Te fai dommi? Vieni, te tte (c’è) il panaro maggito! RIOLU Rrivò u parrinu? Vegnu, vegnu, staju vinennu! CICCUZZU Dormi Riolu Ti un è a tia ta tamu! Ttio Loranto! Io tono, i panaro maaggito! Vieni! LORENZU V.F.S. Vegnu, staju vinennu! (Francesco va a rimettersi al suo posto, ed entra in scena Lorenzo che va cantilenando…) Panaru maaaaggicu unni si! Panaru maaaaggicu unni si! (Ecco che si muove il paniere e Lorenzo rimane imbambolato) U-u panaru camina! E comu po’ essiri? Nun è c’havi i peri! Cca ‘mbrogghiu c’è, quantu videmu (si avvicina per prenderlo, ma il paniere continua a muoversi, e Lorenzo sempre dietro, sino a quando il paniere non ha più dove andare, e così trova Francesco col filo in mano. Prende Francesco e lo porta a farlo sedere su di una panca a cavalcioni; entra guardingo Giulio, e, accorgendosi della scena, si avvicina per aiutare il fratello, ma viene messo anch’egli a cavalcioni sulla panca minacciati dal grosso coltello di Lorenzo) E ora vi fazzu fari finarmenti il giro sull’aereo. Aprite le braccia e accendete i motori che dobbiamo partire; su, accendete che decolliamo in alto in alto sopra le nuvole. GIULIO No, no, io soffro di vertigini, per favore fammi scendere. LORENZO Zitto, e allacciate le cinture che si vola (quelli eseguono). Motori al massimo, decollo! CICCUZZU TTio Loranto, la potto allentare la tintura, te è ttetta ttetta? LORENZO Non parlare e continua fare il motore se no l’aereo precipita. GIULIO Zitto, no parlare! Se no Precipitiamo! CICCUZZU (Guardando giù) Mih, te tono pittole le tate! Voglio scentere, voglio scentere! GIULIO Mamma, che vertigini, muoio, muoio! LORENZO E ora, vediamo come state tutti e due senza la testa. (Entra Fortunata e Grazia, e rimangono esterrefatti). FURTUNATA Fermu ziu! Ti purtavu i gocci. Tu scordasti chi è l’orariu da midicina? (Gli si avvicina mentre Lorenzo ha il coltello ancora alzato) Prima i gocci, ziu; chi dissi u dutturi? (E gli toglie il coltello dalle mani, mentre i due scappano veloci dalla signora Grazia). LORENZO (Beve il bicchiere) Beni mi fannu i gocci, e veru? FURTUNATA Ca certu! Si nun ti facissinu beni, penzi chi ti dassimu? LORENZO Senti chi fai, ‘nfila l’aereo nno garaci, chi u viaggiu u ripigghiamu ‘n’autru jornu, e u cuteddu u posi nna valiggia. (Entrano Orazio e Ignazio, e s’accorgono di quell’aria pesante). ORAZIU Chi c’è, chi successi? (Francesco corre da suo padre a raccontargli tutto). CICCUZZU Pà, u ttiu, a mi a Giuliu, nni fiti vulari tu l’apparettu, avutu avutu! E u ta, avia un tuteddu rottu attutì (facendo il gesto). Dite te voleva vedere tome eramo io e Giulio tenta tetta, tapitti? E mente eramo tull’aereo, ti ha fatto talutare a tutti (facendo gesti di saluto). Io ti ho teccato di la ttopa, mente non ti vedevo, capitti? ‘GNAZIU (Meravigliato) Chi-chi dissi? ORAZIU Nenti, sicuramenti u criaturi si ‘nzunnau e ora… CICCUZZU Te, mi tonno ‘ntonnato! FURTUNATA (Mostra il coltello che teneva nascosto dietro, e svuota la valigia per terra facendo scivolare fuori tutti gli altri coltelli). Troppu svegliu era u criaturi, avutru chi ‘nzunnari! ‘GNAZIU Ma-madonna, chi-chi a-arsinali! E chi-chi chi-chi s’havia a ja-japriri, ‘n-na macelleria? RIOLU Furtunata, furtunata! Rrivò u parrinu, chi è u jornu da cumunioni! FURTUNATA Ancora no, vossia dormi chi poi u chiamu! RIOLU Fortunata, e allura mu dici quannu pozzu diri Crastu? FURTUNATA (Ad Orazio) Senti chi fai, pusati ssi cosi e vi faciti n’autru viaggieddu, eh, zù ‘Gnaziu. Accumpagnati o ziu o spitali ca oj è u jornu du controllu. Chi chista nu è cosa ca po jri avanti. ORAZIU Amunì, zù ‘Gnaziu, nun mi fa cumpagnia a purtari u ziu a controllu? ‘GNAZIU Ri-ri cu-cursa! FURTUNATA ‘Ntramenti ju priparu di manciari. ORAZIU Amuninni ziu, ca jamu a fari stu controllu. (Fortunata richiude la valigia lasciando fuori i coltelli). LORENZU Si, si chi me fari scriviri i gocci; i gocci e fari scriviri, veru, Fortunata? FURTUNATA Si, si,certu ziu; i gocci, i gocci! Ah, teni, nun ti scurdari a valigia! (Escono i tre). Quannu ‘nta ‘na casa / supra d’ogni cosa / c’è amuri e affettu / si copri ogni difettu: / la stulitànza, la mala crianza; / l’essiri affiminatu, lu fari scimunitu… / la pazzìa no, nun si pò fari, / anchi si unu cerca di pruvari. / Poi, t’adduni, tra scantu e paura, / chi chista è malatìa ca nun c’è cura. GRAZIA Mischinu, fa veramenti pena, chi curpa havi si testa nun ‘nn’havi? Però ‘na cosa mi dispiaciu: chi u ziu nun fici ‘n tempu a darimi du nummari; e quindi, caru Ciccuzzu, t’accuntintàri ancora di ssa carriola. CICCUZZU E nenti tti fa, tantu un ficca cchiù! E ora u maittu nun mi diti ccu nenti, e i… (Si ricorda del maestro e gli narra a Grazia di quella storia del piede all’incotrario). Oh, u tapi, ronna Grattia, a ccola tte un maittu ti havi u peri orrivettu… e quannu tamina… (Grazia si mette la mano in bocca scandalizzata perché capisce male) tamina totì… (fa finta di camminare come il professore). FINE |